Description

50 Bani 1873 – Carol I Moneda Romania

MATRITA SPARTA IN CUVANTUL ROMANIA , DE LA STANGA LA DREAPTA.

Features

Tiraje: 4.810.000 de piese în 1873 şi 2.116.980 în 1876. Există piese din 1873 cu feţele amplasate medalistic.

În Moldova monedei de 50 de bani i se spunea dutcă (la plural dutce) sau dupcă, după numele unor mici monede de argint ruseşti şi poloneze care au circulat şi în Ţările Române. În Ţara Românească i se spunea băncuţă.

Imaginile monedei de 50 de bani din 1873 de mai sus sînt prezente pe site prin amabilitatea domnului Florin Andrei Lungu.

Sigla folosită de monetăria José Allard din Bruxelles, ce apare pe monedele de 50 bani, 1 leu şi 2 lei (1872 – 1876), nu este o halteră, aşa cum se precizează în literatura românească de specialitate, ci un portret. Acest lucru se poate observa numai pe monedele aflate într-o stare de conservare excepţională.

Informaţiile despre sigla monetăriei, imaginile monedei necirculate de mai jos şi imaginile detaliate sînt prezente pe site-ul Romanian coins prin amabilitatea domnului Radu Lissner.

Intrarea în România

După exilarea lui Alexandru Ioan Cuza, conducătorii loviturii de stat au format un guvern provizoriu, puterea executivă fiind încredințată unei Locotenențe Domnești, formată din Nicolae Golescu, ministru de Interne și de Război sub Cuza; Lascăr Catargiu, unul dintre fruntașii conservatori și generalul Nicolae Haralambie, prefectul de poliție al Bucureștilor. Ion Ghica, pașoptist și unionist, a devenit prim-ministru și ministru de Externe. Alegerea lui Cuza ca domnitor în ambele principate fusese singurul motiv pentru care puterile europene permiseseră unirea principatelor Moldovei și Țării Românești, iar acum țara risca să ajungă la dizolvarea acestei uniri. Ion C. Brătianu, călătorește în Germania și se întâlnește la Düsseldorf cu Carol și cu tatăl său, obținând acordul acestuia de a deveni principe. Brătianu a telegrafiat guvernului provizoriu că obținuse acordul lui Carol.

Tânărul Carol a trebuit să călătorească incognito (pe traseu a fost nevoit să apeleze la experiența dobândită de Brătianu și Rosetti pe parcursul revoluției pașoptiste; astfel el, practic, s-a deghizat), sub numele de Karl Hettingen, cu trenul pe ruta Düsseldorf – Bonn – Freiburg – Zürich – Viena – Budapesta, datorită conflictului care exista între țara sa și Imperiul Austriac. Nici chiar în țara sa de origine nu era bine văzută această preluare a scaunului Principatelor, fapt afirmat de cancelarul Bismarck (care l-a avertizat mai mult sau mai puțin amical că va fi nevoit să sărute “papucul Sultanului”, fapt în sine care a fost ocolit de Carol și de predecesorul acestuia). După ce a pășit pe teritoriul țării, punând prima dată piciorul pe pământ românesc în localitatea Drobeta-Turnu Severin la 1/12 mai 1866 (prima casă în care a intrat fiind actualmente bibliotecă), Brătianu l-a însoțit mai departe cu trăsura până la podul Mogoșoaiei. Traseul prin țară, de la Turnu Severin la București, a cuprins orașele Horezu, Râmnicu-Vâlcea, Curtea de Argeș, Câmpulung și Târgoviște, vechiul drum al țării, păstrat mai târziu în memorie drept „Drumul lui Carol”. În volumul biografic CAROL I (editat în 1906 de Paul Lindenberg după jurnalul regelui) se menționează cu lux de amănunte alt traseu parcurs uneori direct peste câmpuri, spre București cu opriri foarte scurte și schimbări ale cailor, respectiv Turnu Severin – Craiova – Slatina – Pitești, cu înnoptare numai la moșia boierilor Golești și pornire în dimineața următoare spre București. Alte surse confirmă semnarea chiar la Golești a primului act de grațiere a Mitropolitului Moldovei, judecat pentru revolta sa împotriva unirii principatelor.

Pe 10/22 mai 1866^[20] Carol a intrat în București. Vestea sosirii sale fusese transmisă prin telegraf și a fost întâmpinat de o mulțime entuziastă de circa 30.000 de oameni, dornici să cunoască noul conducător. La Băneasa i s-a înmânat cheia orașului. Cuplul regal a fost binecuvântat în aceeași zi în Dealul Mitropoliei de către Nifon, mitropolitul Ungrovlahiei^[21] care l-a invitat să depună jurământul pe legile țării.

Colonelul Haralambie citește formula de jurământ românesc comunicată prințului în traducere franțuzească: „Jur de a păzi legile României; de a menține drepturile sale și integritatea teritoriului.”, după care prințul Carol, cu mâna dreaptă pe Evanghelie, rosti în românește, cu voce fermă: Jur^[22].

Din acest moment începe domnia lui Carol I. Proclamat domnitor al României în ziua de 10/22 mai 1866, rămâne cu acest titlu până în data de 14 martie 1881, când este proclamat rege, devenind astfel primul rege al României. A fost primul monarh din dinastia Hohenzollern-Sigmaringen, al cărei nume se transformă, începând cu regele Ferdinand I, în Casa Regală de România, dinastie care va conduce țara până la proclamarea Republicii Populare Române în 1947.

                                 AMANET DEVA 

CLAUDIUS GOLD COINS 

50 Bani 1873 – Carol I Moneda Romania

50 Bani 1873 – Carol I Moneda Romania

50 Bani 1873 – Carol I Moneda Romania

50 Bani 1873 – Carol I Moneda Romania

50 Bani 1873 – Carol I Moneda Romania

50 Bani 1873 – Carol I Moneda Romania

50 Bani 1873 – Carol I Moneda Romania